Arhiva | Octombrie, 2009

Emotii nejustificate

24 Oct

Voi credeti in…emotii? adica se merita sa ai emotii pt ceva? merita sa-ti faci un plan..sa pui totul la cale, sa visezi eventual la acel eveniment toata ziua? merita sa ai emotii pt ceva ce nu tine in exclusivitate de tine? Raspunsul? NU, nu se merita. Dar, paradoxal, cu totii ne facem un plan, avem un vis( nu ma refer la cele importante, gen alegerea unei meserii si etc.). De exemplu..visezi la un sfarsit de saptamana superb..te imbeti cu apa rece, toata saptamana te gandesti: hm..ce distractie o sa fie..ah,de abia astept !! Cand vine ziua cu pricina, e evidenta petrecerea a minimum 4 ore in fata oglinzii si a sifonierului. Mergi la petrecerea respectiva (ai deja fiecare detaliu pus la punct: iti faci intrarea,glorioasa,apoi te asezi langa cea mai buna prietena,o iei la baie si incepi sa povestesti peripetiile de azi cu privire la aranjarea parului s.a.m.d.) Hm..ciudat, tipul cu care tocmai vorbisei cu o zi inainte despre prezenta la acest maiestuos eveniment nu-si mai face aparitia. Ei,lasa, te gandesti ca a intarziat putin. 5 minute nu omoara pe nimeni. Hm..credeai ca totusi muzica nu va fi atat de..monotona. Credeai ca se baga si o melodie blues, timp de 3-4 minute sa-ti strangi odorul in brate. Hm…dubla dezamagire: nema muzica, nema odor. Sa trecem mai departe…Evident ca ai in minte un plan B. A venit timpul sa-l pui in aplicare: seducerea unui tip, care poate deveni peste putin timp noul odor. Ah ce bine, zaresti un tip interesant la prima vedere, ii trimiti priviri de purcelusa in calduri si tipul normal ca intelege mesajul transmis. Asadar, se indreapta spre tine, te priveste provocator si iti sopteste la urechea stanga (am auzit ca acolo e bine sa soptesti vorbe de dragoste,sunt percepute pe emisfera dreapta si bla bla ) ca esti ucigator de frumoasa in asta seara. Deja esti infierbantata, te simti magulita de catre vorbele false ale acestui necunoscut. Iti propune sa iesiti pana afara, ca de..in local nu se poate discuta in liniste, din cauza volumului ridicat al muzicii. Accepti, bineinteles, doar asta era planul B: sa seduci pe cineva. Din intamplare, localul este pozitionat langa un stalp cu bec in moţ. Asadar, ii poti observa acum, (cand iti spune-n fata, direct,ca te vrea) lipsa dizgratioasa a doar 3 dinti: 1 sus si 2 jos. O, Doamne, te infurii si pleci in secunda doi. Si planul asta a esuat. Dar ti-ai facut oare, un al treilea plan? Daca nu, inseamna ca seara ta este distrusa! si nu poti sa admiti asta, chiar daca va trebui sa te dai de 3 ori peste cap. Da, evident ca ai si un plan C: suni un fost iubit, care stii sigur ca si acum suspina dupa tine.
– Hei..ce faci?
– @~=#&*
– Cum nu stii cine sunt? Sunt EUUU !!! a..esti in afara orasului? Am inteles,pa.
Dar stai, nu-i sfarsitul lumii, (dar nici mult nu mai e). .de la atata oftica parul ti se pleosteste, lacrimi de furie iti vin in ochi si se duce de rapa si sofisticatul machiaj ! Dar nu-i sfarsitul lumii am spus. Iei telefonul si suni (fostul)odor.
-Cum iti permiti sa ma lasi singura si nici macar sa anunti?
-Ah, scuza-ma! Am probleme in familie. Vorbim maine.
Si deodata auzi melodia de final, cand iti tranteste telefonul in nas.
Esti devastata, seara a fost contrar asteptarilor tale, totul parca a vrut sa-ti stea impotriva. Iti promiti ca nu vei mai avea incredere niciodata in vreun baiat, ca nu te vei mai duce nicaieri fara sa ai certitudinea ca ai cu cine sa stai si tot felul de legile lui Murphy din astea. Te duci totusi cu coada intre picioare la masa prietenilor si le ceri sprijin moral. Evident ca acestia te inteleg, te indruma doar ca altadata sa nu-ti mai faci planuri, sa lasi totul sa vina de la sine, sa-ti propui inca de acasa ca vei iesi doar sa te simti bine si nu vei lasa nimic sa te demoralizeze.
Ei da, aceasta este morala acestui post. Sa renuntam la a mai visa incontinuu la ceva ce nu tine de noi..sa traim in prezent si sa nu depinda buna starea noastra de prezenta altei persoane.

Miles away

18 Oct

M-am trezit. Inca vad in ceata. Nu pot deslusi unde sunt, nu disting nici pamintul, nici cerul si parca orice denivelare a solului a disparut. Totul este alb in jur, cu exceptia unui punct negru aflat in departare. Ma indrept spre acel loc. Se pare ca este un om. Am ajuns. Nu ma lasa sa rostesc niciun cuvint, ma apuca de mina si pleaca impreuna cu mine mai departe, mergind la pas. Imi saruta mina. Amutesc. Cine este ? De ce face asta ? Unde sunt ?

Peste mult timp. Sunt tot aici, in locul acesta alb, alaturi de el. Inca nu am un raspuns pentru intrebarile puse in prima zi. Dar m-am eliberat, in ciuda captivitatii in acest loc infinit. M-am indragostit. Si, desi nu vorbeste (si nu ii vorbesc), si el ma iubeste. Dragostea sa cred ca este nemarginita, ca locul alb in care ma aflu.

Sfirsitul. M-am intors acasa, nu stiu cum. Prietenii nu m-au uitat. Se pare ca sunt tot eu, ei sunt tot ei. Insa lipseste ceva, el a disparut. M-am schimbat, in locul conversatiilor lungi cu fetele prefer orele in care ma uitam in ochii lui, incercind sa inteleg ce gindeste.

Si nu ma gindeam vreodata ca, in locul jocului de culori din lumea in care sunt acum, o sa imi doresc nemarginit de mult sa traiesc intr-un loc alb.

Si cu toate acestea, ei (nu mai) continua sa traiasca… chiar printre voi 🙂

– BuBBix, 18 oct. 2009.

Kenny cel frumos :)

16 Oct

Deci nici mie nu mi-a venit sa cred ! Hai, minunati-va 🙂

 Si melodia de la final se potriveste..